Trecem nepăsători pe lângă cei care protestează. Cel mai probabil, ne spunem că nu este treaba noastră să fim alături de ei, după ce aflăm pentru ce au ieșit în stradă. Sau ar putea fi, dar nu acum. Momentan, ne grăbim, avem altă treabă, mai importantă. Fiecare cu treaba lui, nu?
De ce să ies eu în stradă pentru pensiile lor. Dar de ce să iasă ei pentru că eu nu am căldură. Pentru ce să protesteze pensionarii alături de angajații care cer salarii mai mari. Când nici cei din aceeași categorie socială/profesională nu se susțin în astfel de momente-limită unii pe alții. Și de ce noi, poporul, să ne revoltăm că parlamentarii au pensii speciale și multe alte beneficii când țara este aproape la pământ.
Poate într-o zi ne vom răspunde și vom deveni o voce, pe care aleșii să o audă. Și să o respecte. Nu cu teamă. Să se strige de jos în sus: ”A-loo! A-loo!”, nu și invers...

  
 

Imagini de la protestul Alianței Europensionarilor din România (AEPR), care are loc la Galați, în fiecare zi lucrătoare, între anumite ore, până pe 9 decembrie. Pichetarea a început pe 15 septembrie.