Astăzi, am aflat că, pe lângă bonul de ordine, există și bonul-simț. Care, pot spune că s-a implementat la Galați (până apar alte dovezi).
Despre ce este vorba.
Dacă ajungi la un control medical într-un spital de stat (exemplul clasic al sistemului medical românesc), să te aștepți să îi întâlnești și pe cei care sunt fără număr de ordine.
Te pui la coada făcută în fața ușii cabinetului, cu bonul de ordine (obținut la un alt rând). Asta e, prinzi toate cozile dacă nu ai noroc în viață 😁😆 Și, iar ghinion. NU contează că ai număr de ordine. Teoria: nu ai venit la timp, aștepți.
Dar Mama este cu probleme, nu poate merge cu noaptea-n cap să stea pe holul spitalului până îi vine rândul. Așa că fac un calcul aproximativ, cam pe la ce oră să ajung ținând cont de numărul de pe bon (și, în această situație, fiind ceva periodic, în funcție de desfășurarea fiecărei ”acțiuni” anterioare de la cabinetul respectiv)].
Însă nu! Aștepți după regula de pe hol: cu bun-simț. Nu te bagi în față cu bonul (tău) de ordine.
Atunci de ce să mai urmăm pașii impuși de sistem? Ce rost mai au numerele de ordine, dacă nu se ține cont de ele?
Da, mi se pare logic cazul în care, dacă nu sunt ajunse persoanele cu bonuri de ordine, să intre cei prezenți, cu numerele următoare sau fără (în ordinea sosirii).
Dar să știm o treabă: ținem sau nu cont de regulile sistemului. Că dacă este doar pe bază de bun-simț, mi-a dat Dumnezeu... Și mă scot venind în fața cabinetului chiar și cu vreo trei zile înainte [în unele cazuri pot pune și sticluța (ce-i drept, plină... )], și - când se ”apropie rândul” - o aduc pe mama.
Poate într-o zi ne vom face bine.
[Va urma. La Galați, nelipsita COADĂ cu cel puțin DOUĂ LISTE]
La cum s-au desfășurat lucrurile astăzi, să fi fost din cauza numărului de pe bon?