”Je suis Charlie!”, ”Je suis Simona!”, dar pe când ”Je suis next level”?

Pun pariu că, acum, printre românii nervoși pe Charlie Hebdo se numără și cei care declarau, pe la începutul lui 2015, ”Je suis Charlie!” 😆😂 Iar acum o dau cu ”Je suis Simona!”.
Ăsta-i omul... Se vede neîndreptățit, lovit, jignit etc., doar când este el atins, până la vreo 2 grade de rudenie, de cele mai multe ori...

Când spuneam aici că trebuie să avem în toate o limită, respect, bun-simț și altele de aceeași nuanță...

Dar să spun despre ce este vorba, pentru că acum am aflat 😁 și poate tu nu ai aflat încă. În revista franceză Charlie Hebdo, zic ei de satiră, a apărut o caricatură care a stârnit numeroase controverse.

Iată caricatura (sursa, twitter.com):

Desenul, semnat Felix, a stârnit revolta multor români, care au interpretat caricatura drept un atac grosolan la adresa campioanei din acest an de la French Open, Simona Halep, și a poporului român. Pe de altă parte, există voci care susțin că ironia este îndreptată împotriva francezilor și a prejudecăților acestora când vine vorba despre români (digi24.ro).
Însă doar autorul deține secretul a ceea ce a vrut să transmită (asta dacă nu a făcut vreo declarație între timp aducând precizări).


Să amintesc, în ianuarie 2015, redacția revistei Charlie Hebdo din Paris a fost atacată de teroriști, după ce fusese ținta unei serii de amenințări în urma publicării unor caricaturi cu profetul Mahomed, în urma atacului murind 12 persoane. Bine, ei au mers înainte cu ”glumele” lor, de neuitat și cea cu copilul musulman.
Pun pariu că, acum, printre românii nervoși pe Charlie Hebdo se numără și unii care declarau, în acele momente grele pentru Franța, ”Je suis Charlie!”.

Trist este că, încă o dată, se dovedește că umanitatea mai are mult până trece la un ”next level”...

REPUBLIC de pe webnode.ro

Charlie Hebdo, Rambo and Chuck Norris. Next level!

12.01.2015 00:00

Mai multe nume sonore mondiale au anunţat că sprijină reluarea activităţii Charlie Hebdo prin donaţii, mai mult sau mai puţin consistente. A da posibilitatea continuării activităţii unui instrument media (!), de tipul Charlie Hebdo, în aceleaşi condiţii ca cele anteriore (până în prezent neanunţându-se vreo impunere a unor reguli, numite de alţii cenzură... ), pot considera doar că se contribuie la perpetuarea urii, a unor nonvalori, a lipsei de educaţie etc, etc.

(Dacă or mai fi care nu au aflat, sediul săptămânalului satiric francez Charlie Hebdo a fost miercuri, 7 ianuarie 2015, ţinta unui atac soldat, potrivit surselor media, cu 12 morţi şi 11 răniţi, care a readus în dezbaterea publică problema libertăţii de exprimare.)

Mă întreb ce a făcut statul francez în toţi aceşti ani de "bătăi" între cele două "găşti", în care au existat ameninţări, atacuri, după cum relatează presa. A pus pază... doi oameni (unul la sediul unde a avut loc atacul, iar altul ca bodygoard al unui caricaturist vizat de ameninţători). Doar doi. De parcă ar fi fost Rambo şi Chuck Norris... Iar după tragedie, se lăcrimează prezidenţial sub masca libertăţii, preşedintele francez venind cu texte precum "(...) Republica înseamnă libertatea de expresie, creaţie, pluralism, democraţie. Acestea au fost atacate. Libertatea va fi întotdeauna mai puternică decât barbaria (...)". Mă întreb cum ar fi reacţionat statul francez dacă artistul din mine ar fi simţit nevoia să-şi arate talentul pe vreun perete din Paris, desenând obscenităţi la adresa preşedintelui Francois Hollande (de exemplu), cu Dumnezei, îngeri, mame, "pl-uri" şi alte detalii - în speranţa că poate îl va descoperi vreun Charlie Hebdo... Oare aş fi beneficiat de libertatea de exprimare?

Deşi prin "târg" lumea vorbeşte de faptul că arta este artă şi în artă este permis orice... eu cred însă că ar trebui să fie o limită în toate, prin existenţa bunului simţ.

Tot prin "târg" s-a auzit că duminică (11 ianuarie 2015) s-a spus "nu" terorii. Cred că în ambele tabere s-a spus nu terorii... Unii după atac, alţii înainte. Teroarea (provocată şi de umilinţă prin jignire...) poate fi transmisă şi prin scris, ori desenând. Un om îşi poate lua viaţa, dacă este afectat puternic de ce se transmite printr-un asemenea mod. Sau poate lua viaţa celui care transmite o astfel de stare... Recomand o poveste de citit. Stare care poate fi transmisă de autori media (reporteri, caricaturişti) şi ascunzându-se laş în spatele unei precizări de genul "Textul acesta a fost scris, gândit şi conceput ca un pamflet. În consecinţă vă rugăm să-l consumaţi ca atare!"/ "Imaginea aceasta a fost concepută ca un pamflet. În consecinţă vă rugăm să o consumaţi ca atare!".

Şi ca să închei... a se înţelege că NU SUNT DE ACORD cu ceea ce au făcut atacatorii! Şi de aceea continui să cred că prin reguli (legale, democratice) - care să impună bunul simţ, respectul -, ne educăm, devenind astfel superiori propriei noastre condiţii.