Un cerșetor care își știe valoarea, într-o societate cu putere vlăguită de cumpărare.


Asta, dacă nu eram la Camera ascunsă...

...când a venit un om care pretindea că este într-o situație dificilă și este nevoit - el, "bărbat la aproape 50 de ani" - să cerșească, ba pentru a ajunge acasă, ba pentru că nu are ce mânca, bla, bla, ai mai auzit textele. Și nu am putut să... nu cred că omul nu era într-o situație disperată, atât timp cât le-a băgat pe toate în aceeași solicitare.

Iar eu, care știu că nu trebuie să încurajez cerșetoria, dar merg pe ideea că nu întâmplător ți se cere, nu pot refuza niciodată. Dacă și am ce da, pecuniar vorbind. Pentru că un suflet milos am 😁

Așa că, omul a luat 1 leu, pe care i l-am dat. (Vorba aia, din puținul meu. În acel moment, chiar nu aveam mai mult de 5 lei. Și trebuia să iau și pâine.) Însă, văzând că nu plusăm (eram două persoane, într-o mașină), imediat ni l-a ARUNCAT înapoi. Și a ținut să ne expună (în termeni bine cunoscuți la cei slobozi la gură) motivele pentru care s-a simțit foarte deranjat că i s-a dat doar 1 leu și a fost obligat să-l refuze.

Ce să facă el cu 1 leu?!!

Dacă stătea să asculte câteva minute, cât de-un mini-curs de business, în care aminteam și faza cu Ateneu'... poate, până la urmă, lua leul. Decât deloc...

Dom'le, PSDu a devalorizat până și leul de pomană...

...pe care-l mai dădea românul... mai înstărit cerșetorului apărut în drumul său, aș spune.

Să-ți mai fie milă

Așa a sunat autocritica. Nu era mai bine să pun placa cu ”Am bani doar pe card”?...