Nu mai lătra, Mona! Am auzit într-o seară în urma mea... După ce înseratul zen în care mă deplasam a fost spart cu un lătrat. Nu am putut să nu răspund provocării de a-mi îndrepta privirea spre eterul de unde am auzit exclamația și astfel am putut da și peste frumusețea patrupedă de la blocul meu (doar că de la altă scară). Concluzia, m-am liniștit că mi s-ar fi putut adresa mie acea persoană 😁

Normal, să fiu în locul Monei (alături de una-dintre-multele-stăpâne de la scara unde-și duce viața cățelușa, deci de la care primește mâncare), și eu m-aș fi dat tare că o apăr și aș fi lătrat în gura mare pe toată lumea.

Alte chestii drăguțe [link]